La ediția din acest an a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț prezintă expoziția „Plecat” – o radiografie profundă a vieții românilor din diaspora.
Timp de șase ani și jumătate, cei doi au documentat migrația românească în 12 țări europene, intervievând 728 de români și publicând peste 130 de reportaje pe site-ul lor, teleleu.eu, și în presa din România.
„O doctoriță româncă inovează la unul dintre cele mai prestigioase centre oncologice din Franța”, „Trei generații ale unei familii de români stabilite în Suedia își recuperează istoria furată de comuniști”, „Istoria din câmpurile de căpșuni din Spania este istoria noastră, a românilor” sau „Danemarca atrage forța de muncă pe care România o neglijează” sunt doar câteva dintre titlurile articolelor pe care le-au documentat și scris despre românii din diaspora.
Jurnalism pe roți
Elena și Cosmin trăiesc de 12 ani într-o autorulotă, un stil de viață pe care l-au adoptat pe 15 noiembrie 2013. În 2019, au pornit în această călătorie jurnalistică, crezând inițial că proiectul va dura doar un an. Rapid însă, realitatea le-a arătat că fenomenul migrației e mult mai complex și întins decât credeau.
Timpul petrecut în fiecare comunitate a fost mult mai lung decât preconizaseră – doar în Spania au stat opt luni.
„La început ne-am gândit că vom fi plecați doar un an. Nu știu la ce ne-am gândit. Planul a fost să facem o carte. Acum ne-am întors și vrem să scriem la carte. Proiectul nu e gata, dar vrem să livrăm ceva”, mărturisește Cosmin.
Proiectul „Plecat” a fost posibil datorită susținătorilor lor. „Noi trimitem în fiecare lună câte o vedere și o scrisoare din locurile în care trăim. Le trimitem celor care ne susțin”, explică Cosmin.
Migrația – o istorie pierdută
Elena subliniază că unul dintre scopurile proiectului a fost să recupereze o istorie a migrației despre care în România se vorbește foarte puțin.
„Am aflat povești despre femeile care plecau să culeagă căpșuni și pe care nu le știam. Unele dintre ele povesteau cum stăteau două zile la coadă pentru a fi selectate de fermieri spanioli, iar apoi erau obligate să facă controale ginecologice pentru a dovedi că nu sunt gravide. Imaginea aceasta mi s-a părut grotească. Fermierii veneau în România și colaborau cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. Alegeau femeile care erau mai mici de statură, pentru că puteau să stea mai bine aplecate să culeagă căpșuni și alegeau femei, pentru că erau delicate cu fructele”, a povestit Elena, în cadrul unei întâlniri InspiraTIFF, de marți, 17 iunie.
Alegerea destinațiilor și provocările de pe drum
Ritmul călătoriilor lor a fost dictat nu doar de interesele jurnalistice, ci și de limitările impuse de traiul în autorulotă: „Iarna la cald, vara la frig”, spune Cosmin. Pandemia le-a dat planurile peste cap, fiind blocați luni bune în Portugalia.
De multe ori, au trăit alături de muncitorii sezonieri, împărțind cazările de pe lângă câmpurile de căpșuni, de exemplu. Accesul la locurile de muncă ale românilor a variat: „Majoritatea patronilor au fost deschiși. Cei care probabil aveau ceva de ascuns nu ne-au lăsat”, explică Cosmin. În Italia, într-o fabrică de salată, nu au fost lăsați să documenteze pe motiv că ar fi „spioni industriali”.
Cine sunt românii plecați?
Pe parcursul documentării, Elena și Cosmin au identificat diverse tipologii de muncă: lucrători agricoli, muncitori în construcții, badante, muncitori în șantiere navale sau fabrici de pește, dar și studenți.
„Românii din Spania, de exemplu, erau foarte numeroși în anii 2000, dar în 2020 mai erau puțini – mulți s-au mutat în Germania sau Olanda, unde salariile sunt mai bune”, spune Elena. Alte exemple arată migrația sezonieră: căpșuni în Spania primăvara, mere în Anglia toamna.
Din păcate, în România nu există statistici clare despre migrația economică: „Oamenii sunt greu de urmărit, se mută tot timpul. Am aflat că în țările nordice sunt mulți români care lucrează în șantiere navale și în fabrici de pește. De asemenea, în Belgia lucrau în construcții. În Olanda sunt și foarte mulți studenți”.
Crize identitare și realități deformate
Unul dintre cele mai tulburătoare aspecte ale migrației este pierderea și reconfigurarea identității. „Am întâlnit tineri născuți și crescuți în Italia care colindau de Crăciun în română, purtând haine tradiționale. Încercau să-și reconstruiască o identitate românească din fragmente oferite de părinți și bunici, uneori idealizate”, povestește Elena.
Un tânăr, născut în Italia, s-a trezit la 12 ani forțat să revină în România. Nu s-a adaptat niciodată, iar la 18 ani a plecat în Norvegia: „I-a acuzat pe părinți mult timp pentru că l-au dus în România”.
„Să-i aducem pe români acasă” – o iluzie politică
În opinia Elenei, discursul politic despre repatriere e rupt de realitate: „Migrația e un fenomen dinamic. Doar pentru că îi aduci acasă nu înseamnă că vor și rămâne”. Mulți români afirmă că doresc să revină în țară, dar de cele mai multe ori e o formă de nostalgie, un răspuns „dezirabil” dat în prima oră de interviu. Doar timpul petrecut în comunități scoate la iveală realitățile complexe, povestește Elena.
„Atunci când ești jurnalist, ești pe teren și faci un interviu, iar în prima oră pe care o petreci cu o persoană îi pui niște întrebări și persoana respectivă îți va da răspunsurile dezirabile. Ce crede persoana că e bine să îți răspundă și ce crede că aștepți să răspundă. Va spune că ar vrea să se întoarcă în România la un moment dat, că îi e dor. Pentru a trece mai departe de aceste răspunsuri ai nevoie de foarte mult timp petrecut cu persoana respectivă. În primele zile vei primi acele răspunsuri, dar după 2 zile de conversații și de petrecut mai mult timp împreună, vei primi alte răspunsuri care vor arăta realitatea. Mulți dintre migranți rămân cu nostalgia și vor declara că vor să se întoarcă în România, chiar dacă nu o vor face”, a explicat Elena.
Alegerile și frustrările din diaspora
Elena și Cosmin au documentat voturile românilor din diaspora începând cu europarlamentarele din mai 2019. După protestele din anii anteriori, mulți au votat ca formă de reacție. „Frustrările s-au acumulat. Nu a existat interes real pentru rezolvarea problemelor celor plecați. Votul din 2024 a fost unul împotriva a ceva, nu pentru ceva”, explică Elena.
Deși milioane de români trăiesc în afara granițelor (peste 1,2 milioane în Italia, un milion în Germania și în Marea Britanie), România nu are o presă dedicată nevoilor acestora. „Majoritatea celor pe care i-am cunoscut erau pe TikTok. Acolo se informează”, a explicat Elena.
