Nunta este un eveniment unic în viața fiecărei persoane. Ea este adesea marcată de o serie de obiceiuri și tradiții care variază de la o cultură la alta, dar care toate au un scop comun: celebrarea iubirii și a legăturii dintre doi oameni.
De la dansurile tradiționale și până la gesturile simbolice, fiecare element al nunții are semnificația sa profundă, legând trecutul de prezent și păstrând vie moștenirea culturală.
Tradiție – Chematul la nuntă în satele clujene
În județul Cluj, tradițiile de nuntă sunt păstrate cu mândrie și sunt o adevărată comoară culturală.
Atunci când postul se termina, în satele clujene începeau nunțile. Cele mai multe se făceau între cele două posturi mari ortodoxe.
În satele de pe Valea Someșului Mic, sâmbăta, doi feciori denumiți „colăcari”, purtând fiecare câte o botă înstruţată cu petele şi un colac mare legat la curea, împreună cu două chemătoare care ţineau într-o mână busuioc, iar in cealaltă un colac la fel ca și al colăcarilor, se porneau prin tot satul să cheme oamenii la nuntă. Intrau pe la fiecare casă şi ziceau:
„Noi în casă am intrat,
Pă scaun ne-am așezat,
Cuvântu’ nu ni l-am dat!
Di pă scaun ne-om scula
Șî cuvântu’ ni l-om da,
Că ne-o trimăs mnireasa,
Mnireasa șî mnirile,
Pă la tăte căsâle,
Să facă bine să vie,
Mâine, la-a lor cununie!
Mnireasa îi floare-aleasă,
Mâine să duce de-acasă,
O trecut gradu’ cu stini
Și să duce la străini…”, potrivit paginii de Facebook, Tradiții clujene.
În satele de munte ale județului Cluj, în joia dinainte de nuntă, sătenii erau chemați la ospăț de tinere neveste. Acestea mergeau călare, pe cai frumos împodobiți, având o coșarcă și două perechi de desagi. Cei care acceptau invitația, ofereau produse: găini, picioare de porc, carne afumată, slănină, ouă, brânză, făină, cartofi, varză etc. Ouăle erau puse în coșarcă, iar celelalte produse în desagi. Cine dădea găini, le ducea sau le trimetea la casa mirelui, sâmbătă dimineața.
