Un tânăr născut în 1997 și-a reamintit cum arăta Clujul în copilăria sa.
El a povestit pe o rețea de socializare că sunt câteva lucruri de care își reamintește din perioada 1997 – 2003.
Tânărul a povestit despre:
- „Deschiderea magazinului Billa din Mănăștur (nu țin minte anul, însă cred că era prin 2000 sau 2001). Pentru mine era echivalentul unui mall din ziua de azi la cât de mare și impozant părea față de alimentara din cartier
- Clădirea BRD din Mărăști mă fascina, fiindcă o asemănam cu ce vedeam în filmele americane
- Scările rulante și magazinul de jucării din Central unde mergeam foarte des cu bunicul
- Vacile de pe Teodor Mihali (fosta Cehoslovcia cred?). Înainte să fie Iullius Mall, prin zona aceea dacă bine îmi amintesc erau vaci care se întorceau pe mijlocul drumului de la „Capătul lui 3” unde pășteau
- Festivalul Berii. Aici s-ar putea să greșesc, dar mi se pare că la început era pe Eroilor (cred că îi spunea Petru Groza pe atunci). Am impresia că închideau complet traficul și aduceau tot felul de carusele. Toată lumea avea bere în pahare transparente de plastic și mirosea a mici peste tot. Despre artiștii invitați îmi amintesc numai de Pepe și Animal X
- Iarna parcă erau mai multe decorațiuni de Crăciun, inclusiv prin cartiere, nu doar în centru și pe arterele principale
- Lulu. Pe el nu mi-l amintesc așa bine, știu doar că la un moment dat era în fața catedralei și hrănea porumbei
- Toboganul din Parcu’ Mare. Era de obicei coadă și toată lumea se dădea cu grijă astfel încât să nu se ciocnească. De asemenea, mai era și copacul acela cu trunchiul gros
- Expo Transilvania. Acolo cred că erau toate expozițiile din oraș”
Clujul prin ochii locuitorilor
Mai mulți clujeni și-au reamintit cum arăta orașul în perioada anilor 2000 și i-au povestit tânărului.
„Băncile din parcuri erau cu lemnele colorate și decolorate în roșu, galben și albastru. Când stăteai pe ele era foarte probabil să ai mici particule de vopsea pe pantaloni.
Orașul era gri. Liniștit și trist. Puteai să dai un meci de fotbal pe stradă între blocuri până trecea o mașină.
Ieșeam cu bicicletele de dimineață până seara, părinții erau la muncă. Băteam tot orașul cu bicicleta și nimeni nu striga la mine.
Nu existau atâtea magazine, de online nu mai vorbim. Acum fiecare bloc are la parter ceva magazin, pe atunci era doar prin blocurile cu front stradal la o stradă mai principală.
Tramvaie vechi și reci iarna – fierbinți vara. Totul era metal. Troleibuze care atunci când prindeau viteză aveau un sunet înauntru de zici că decola un Airbus langa tine. Și am mers cu ele pe toată durata studiilor. La fel era zgomotul și în tramvaie.
Drumurile erau praf în multe zone, pe lângă Someș era totul varză, copiii se scăldau în apă în Someș vara în special în cartierele care pe atunci erau mai „rele”, exemplu Iris. Oamenii aruncau gunoaiele pe unde le taie capul, nu exista o regulă sau nimeni nu o respecta.
Spitalele erau vechi cu aparatură veche și mozaicul ăla gri ceaușist pe jos ca la școală pe holuri.
Casele erau majoritatea gri, beton de-ala zgrumțuros, urâte.
Semafoare și cabluri pe stâlpi peste tot, unele erau atat de multe că luau foc cand era o furtună. Semafoarele erau majoritatea atârnate.
Poșta româna era varză atunci, cam varză și acum.
Nu exista noțiunea de „online” sau social media, oamenii înca vorbeau pe telefoane fixe și „celularele” pe care le aveau nu aveau internet. Cel puțin al meu.
Pentru orice hârtie aveai de mers fizic sa stai la cozi interminabile indiferent de anotimp sau ce împrejurări aveai. Doamnele de la ghișee te luau la aceeași bani mărunți ca și acum. Veșnicele Karens.
Drumurile nu erau marcate, nu aveai zone pietonale doar un trotuar care se termina brusc. Mașini parcate peste tot, oameni care aveau service auto la scara blocului, mizerie și ulei peste tot”.
Alte amintiri ale clujenilor
„Clujul era un oraș incredibil de poluat în perioada aia, mult mai poluat decât e acum. Tu fiind născut atunci, dacă ai scăpat în copilărie să nu faci astm bronșic sau alte boli cronice de plămâni, poți să te consideri norocos. Aproape jumătate din verii și verișoarele mele care au copilărit în Clujul anilor 1990-2000 au dezvoltat astfel de afecțiuni conexe cu poluarea atmosferică. Din fericire eu am fost mai norocos. Marea majoritate a aleilor dintre blocuri nu erau luminate, iar unele nu erau nici betonate sau asfaltate. Infracțiunile erau la ordinea zilei, bătăi, jafuri, înjunghieri, răpiri sau dispariții de copii și femei, corupție. Dacă bine îmi amintesc chiar și scandalurile de viol erau mult mai dese. Erau multe gunoaie aruncate pe jos, oamenii nu erau atât de civilizați cum ne place să credem și să idealizăm trecutul”.
„Deși era mai sărac Clujul ca acum, lumea era mult mai liniștită, copiii mai sănătoși și fericiți, nu era atâta stres. La mine in Dâmb tot cartierul juca fotbal pe pășune, acum sunt blocuri acolo. Copiii cu bicicletele tot așa, era un sport general. Altă viață și eră, acum TikTok”.
Cum arăta Clujul în anul 2003
Un video de pe Youtube arată cum era Cluj-Napoca în 2003.
