Un studiu recent atrage atenția asupra unei conexiuni îngrijorătoare: burnout-ul zilnic la locul de muncă nu afectează doar sănătatea mintală și performanța angajaților, ci poate alimenta și simpatii față de idei extremiste.
Cum apare legătura dintre burnout și radicalizare
Cercetătorii au constatat că, în zilele în care angajații se simțeau mai epuizați psihic, erau mai predispuși să manifeste atitudini favorabile unor ideologii radicale și chiar să justifice violența împotriva celor percepuți ca fiind responsabili pentru frustrările lor. Emoțiile negative precum frica, rușinea sau vinovăția pot juca un rol esențial în acest proces.
Teoriile psihologice explică fenomenul prin trei perspective:
-
Frustrarea zilnică duce la acumularea de tensiuni și emoții care pot găsi un refugiu în ideologii radicale.
-
Burnout-ul existențial lasă un gol interior, pe care extremismul promite să-l umple oferind un „scop mai mare”.
-
Nevoia de semnificație determină oamenii să caute apartenență și validare, pe care le pot găsi în grupări radicale.
Un risc social mai mare decât pare
Specialiștii avertizează că nu este vorba neapărat de trecerea la acte violente, ci mai degrabă de normalizarea unor idei radicale, ceea ce poate eroda coeziunea socială și democrația. Fenomenul este cu atât mai relevant cu cât burnout-ul afectează astăzi aproximativ trei din patru angajați, ceea ce înseamnă că un segment uriaș al societății este expus acestui risc.
Sprijinul organizațional, soluția-cheie
Există însă și un factor de protecție: angajații care simt că sunt sprijiniți de organizațiile lor și că munca lor contează sunt mai puțin predispuși la simpatii extremiste. Problema este că acest sprijin trebuie oferit din timp, înainte ca emoțiile negative să se acumuleze și să devină greu de gestionat, potrivit Aleph News.
Burnout-ul nu mai este doar o problemă individuală de sănătate, ci și un fenomen social cu implicații mult mai profunde. În lipsa unor organizații sănătoase și a unui climat de lucru bazat pe sprijin și încredere, epuizarea zilnică poate deschide ușa radicalizării. Prevenirea nu înseamnă doar pauze mai dese sau concedii, ci și construirea unei culturi organizaționale în care oamenii să simtă că au un rol și o semnificație reală.
