„Uneori oamenii se luptă cu probleme despre care nici măcar nu ne dăm seama.” – a spus o studentă la atelierul de psihologie din cadrul proiectului ,,No Labels Attached”.
Primul semn că vezi mai bine și ești mai conștient de ce ai în jur e când încetinești. Într-un exercițiu despre vulnerabilizare, un student a tăiat, în liniște, un cuvânt pus „din reflex” atunci când a fost vorba despre identitate și opresiune, privilegi și stereotip. N-au fost aplauze. A fost o pauză scurtă, din care înțelegi că felul în care scrii poate atenționa sau poate răni. Timp de 4 săptămâni, 30 de studenți de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) din Cluj, au exersat exact asta, prin proiectul ,,No Labels Attached” al Asociației EROS (finanțat prin programul Start ONG lansat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow): să încetinească suficient cât să pună omul înaintea etichetelor și contextul înaintea senzaționalului. Emoția n-a fost obstacol, ci instrument. Te oprește din inerție și îți schimbă alegerile mărunte din care se nasc revoluții, noi narațiuni, tot ambientul acesta fiind conturat de o generație care dorește să ofere informații corecte către o societate care a trăit în și din dezinformare.
„Discuțiile în grup în care suntem invitați să ne spunem părerea despre anumite subiecte. Pentru mine s-a simțit uneori ca un therapy session, în sensul bun, adică simțeam că aici e un safe place în care nu voi fi judecată și în care pot fi eu însămi.” – afirmă o studentă în cadrul proiectul ,,No Labels Attached”
Când nu te temi că vei fi judecat(ă), te uiți mai atent: ce cuvânt poate răni? unde scapă responsabilitatea? ce lipsește ca să fie clar?
Așa se schimbă ritmul: emoția, umanul și scrupulele devin unealtele care te opresc înainte de „publică”.
Scepticismul sănătos n-a rămas slogan:
„Trebuie să ne îndoim sănătos de o informație, trebuie mereu să avem întrebări, trebuie să verificăm sursele.” – afirmă un student în cadrul proiectul ,,No Labels Attached”
Acestea fiind doar câteva dintre afirmațiile tinerilor jurnaliști. În practică, asta a însemnat să delimiteze clar ce e verificat de ce e încă în lucru, să spună „nu știm încă” când lipsesc date, să nu împingă presupuneri în titluri doar ca „să prindă la public”. Îndoiala onestă a devenit un ,,tic” profesional, care pe termen lung, duce la credibilitate, ancorare și schimbare.
După sesiunea cu jurnalista Julia Nagy, au rămas propoziții simple și ferme:
„Iau cu mine din acest atelier curajul de a pune întrebări”
„În viață e important să fim curioși, sceptici și să știm să punem întrebări”
„Iau cu mine din atelier o pasiune și mai mare pentru jurnalism.”
Afirmațiile acestea au făcut o mai mare poziționare a acestui proiect ca fiind necesar și de impact, pentru că o tinerii au realizat cât de importantă meseria lor, o profesie care prinde rădăcină: nu alergi după engage în online, ci cauți sensul, respecți oamenii despre care scrii sau pe care îi filmezi și nu îi transformi în „marionete”.
„Am învățat cum să captez atenția publicului printr-un storytelling, am învățat ce poate fi sau nu o temă potrivită de abordat într-un documentar.” – afirmă o studentă în cadrul proiectul ,,No Labels Attached”
Atenția nu e premiul celui care ridică vocea. E rezultatul unor alegeri corecte: tema potrivită, formulări fără etichete sau stereotipuri de gen, să pui context care lămurește fără să scuze și să folosești imagini cu acord și măsură. Asta se vede în produsul final: titluri cinstite, descrieri care spun și ce nu e sigur încă, materiale născute din informare, cercetare și dorința de a muta, măcar puțin, conversația publică.
Ce rămâne când ieși pe ușă nu e un manual, ci câteva reflexe care țin loc de manual:
● pui întrebări care deschid
● numești corect responsabilitatea și adaugi contextul lipsă
● renunți la un cadru „spectaculos” dacă rușinează ori creează frică
● notezi ce nu e verificat (și revii când este)
● alegi titluri care nu mută vina pe cei vulnerabili sau pe victime
● ceri acord pentru imagini și îți asumi să corectezi dacă greșești.
Gesturile astea, puse laolaltă, demontează etichete și corectează stereotipuri de gen. Din afară, schimbarea nu face spectacol. Se simte în timp: în calmul unui titlu care nu vânează vizualizări, în claritatea unei descrieri, în grija cu care se scrie. Asta e amprenta EROS: dinspre teorie, spre impact și acțiune.
De ce contează?
Pentru cei 30 de studenți, „pot” nu mai înseamnă „pot atrage atenție”, ci „pot să urmaresc să aduc impact sau să schimb ceva în societate prin această știre?”. Pentru public, diferența e simplă: mai puține etichete, mai multă explicație, mai multă responsabilitate. Vor rămâne interviuri, mini-documentare, campanii scurte; dar cel mai important rezultat nu stă într-un link. Stă în felul în care, de acum, își poartă responsabilitatea cu grijă.
„Iau cu mine curajul de a încerca să punctez problemele societății; de asemenea, iau cu mine importanța jurnalistului în societate.” – afirmă o studentă în cadrul proiectul ,,No Labels Attached”
E, poate, cel mai bun rezumat al proiectului: o generație care îmbină empatia cu rigoarea, se îndoiește sănătos, pune întrebări și nu lasă oamenii sub etichetele și stereotipurile de gen. Nu pentru a da bine pe marele ecran, ci e despre a avea curajul de a mișca ceva într-o societate ce e într-un continuu dezechilibru. De aici încolo, narațiunile chiar pot fi schimbate pentru egalitate de gen.
”No Labels Attached” este proiectul Asociației EROS, finanțat prin programul Start ONG.
Start ONG este un program lansat de Kaufland România şi implementat de Asociaţia Act for Tomorrow. Domeniile vizate sunt: educaţie, sănătate, mediu, social şi cultură. Valoarea totală a programului este de 600.000 euro. Programul Start ONG este cel mai simplificat instrument de finanţare comunitară destinat ONG-urilor tinere, instituţiilor non-administrative şi grupurilor informale/de iniţiativă
Parteneri: Asociația Co-media
