Pe 30 octombrie 2015, incendiu din Club Colectiv a lăsat o „rană deschisă” în conștiința publică din România — 64 de oameni au pierit, sute de alte persoane au fost grav rănite. La zece ani distanță, România se confruntă cu întrebarea care persistă: ce s-a schimbat cu adevărat în materie de siguranță, autorități și responsabilitate?
În domeniul siguranței instituțiilor de cultură și agrement, s-au înregistra câteva progrese: controalele la nivel național au fost intensificate, autorizațiile de funcționare sunt mai strict verificate, iar normele tehnice privind prevenirea incendiilor au fost revizuite. Cu toate acestea, jurnaliștii și organizațiile independente atrag atenția că, în unele cazuri, „centre de mari arsuri nu au fost construite” după standardele necesare și că victimele tragediei spun că sistemul încă nu răsplătește în mod consistent.
În paralel, în planul justiției și al responsabilităților politice, au existat concluzii și condamnări, dar mulți răniți, victime și societatea civilă consideră că mai sunt multe de făcut.
Tragedia Colectiv a devenit un simbol al schimbării pe hârtie: proteste masive au urmat, discuții publice intense despre transparență, corupție și responsabilitatea celor aflați la putere. Însă la zece ani, percepția publică înregistrează un nivel de „dezamăgire și resemnare”. Mulți tineri și cetățeni spun că nici mentalitatea, nici infrastructura nu au evoluat în ritmul în care ar fi trebuit, potrivit EuroNews.
Chiar și așa, pentru cei implicați direct, supraviețuitori ai incendiului, familii ale celor dispăruți, ziua de 30 octombrie rămâne un moment de comemorare profundă. Ei transmit un mesaj clar: schimbarea trebuie să fie reală, constantă și vizibilă. În pragul unui nou deceniu, România încă are șansa să transforme durerea în reformă, iar memoria celor pierduți să devină catalizatorul unei siguranțe autentice.
